Morcovul - boli, dăunători și tratamente eficiente

Cultura de morcov se poate confrunta cu diverse boli care, odată ajunse în depozite, pot compromite întreaga recoltă. De aceea, este foarte important să acorzi atenție igienei culturii, arăturilor de toamnă, rotației culturilor și eliminării problemelor înainte de a ajunge în camerele de depozitare.

În acest articol, vei afla o varietate de informații despre cele mai frecvente boli și dăunători care afectează morcovii, alături de soluțiile necesare pentru protecția culturii și recoltei.

Principalele boli la morcov

Morcovii pot fi afectați de diverse boli care le compromit creșterea și calitatea. Aceste probleme pot apărea în toate etapele culturii, dar prevenirea lor începe cu măsuri simple și eficiente.

Descrierea putregaiului moale (umed) al morcovului (Ervinia carotovora)

Aceasta este una dintre cele mai frecvente boli care afectează rădăcinile depozitate, având un impact semnificativ asupra calității și valorii producției. În câmp, boala se manifestă foarte rar, însă în depozit simptomele devin evidente. Primele semne constau în apariția unor pete mici, de culoare galben-brun, localizate în zona coletului. Boala evoluează rapid, iar țesuturile afectate se descompun, transformându-se într-o masă mucilaginoasă, improprie consumului sau comercializării.

Combaterea acestei boli începe cu utilizarea unui material săditor sănătos și cu evitarea solurilor argiloase, care rețin excesiv apa și creează condiții favorabile dezvoltării agenților patogeni. Este esențială rotația culturilor, respectând un interval de 4-5 ani, pentru a reduce presiunea bolilor în sol. Administrarea îngrășămintelor fosfatice și a amendamentelor cu calciu contribuie la creșterea rezistenței naturale a plantelor.

Pentru a preveni apariția acestei boli, poți folosi un tratament adecvat încă dinaintea depozitării. Amistar este un fungicid eficient în combaterea agenților patogeni din această categorie, oferind o protecție de lungă durată, prevenind dezvoltarea acestora în depozit.

Alternarioza morcovului (Alternaria dauci)

Alternarioza morcovului este una dintre cele mai grave boli care afectează această cultură, fiind cauzată de ciuperca Alternaria dauci. Boala apare frecvent în condiții de umiditate ridicată și exces de apă pe frunze. Atacul se manifestă prin pete brun-maronii pe marginea frunzelor, care duc la uscarea acestora, conferindu-le un aspect ars. Frunzele mai bătrâne sunt primele afectate, având o sensibilitate mai mare. Ciuperca poate compromite fotosinteza și dezvoltarea plantelor, influențând negativ producția.

Prevenirea implică reducerea umidității excesive prin gestionarea irigațiilor și folosirea fungicidelor omologate. Un exemplu de fungicid este Signum, care are un efect sistemic ce protejează frunzele și rădăcinile de atacurile ciupercii.

Alternarioza rădăcinilor (Alternaria radicina)

Alternarioza rădăcinilor este cauzată de Alternaria radicina și, deși mai puțin severă decât cea a frunzelor, poate afecta semnificativ cultura. Simptomele includ pete negre de diferite dimensiuni pe rădăcini, care pot varia de la puncte mici la leziuni rotunde extinse. Infecția se poate extinde și pe frunze, provocând îngălbenirea și uscarea acestora. Boala este favorizată de condițiile umede, afectând în special morcovii din depozite. Combaterea implică utilizarea unui material săditor sănătos, tratamente preventive cu fungicide și respectarea riguroasă a condițiilor de depozitare. Eliminarea plantelor afectate și rotația culturilor reduc riscul contaminării pe termen lung.

Făinarea morcovului (Erysiphe umbelliferarum)

Această boală care afectează frunzele, tulpinile și semințele, fiind ușor de recunoscut prin învelișul fin și albicios ce apare inițial pe partea superioară a frunzelor și ulterior pe cea inferioară. În culturile destinate producției de semințe, tulpinile prezintă pete de 10-20 cm, iar semințele devin acoperite de puf alb. Organele intens atacate se brunifică și se usucă prematur, afectând productivitatea.

Prevenirea constă în menținerea terenului curat de buruieni, distrugerea resturilor vegetale, rotația culturilor (2-3 ani) și aplicarea tratamentelor preventive foliare. Dagonis este o soluție care combate rapid infecțiile de acest gen și previne răspândirea bolii pe frunze și tulpini.

Mana la morcov (Phytophthora dauci)

Mana la morcov este o boală care afectează rădăcina, manifestându-se prin benzi umede de culoare neagră spre maroniu. Țesuturile afectate pot deveni cauciucate sau moi, în funcție de condițiile de mediu. În câmp, boala este favorizată de drenajul deficitar al solului, iar în depozit, temperaturile scăzute și umiditatea ridicată creează condiții ideale pentru dezvoltarea acesteia. În situații de umiditate crescută, pe rădăcini poate apărea un mucegai alb și dens.

Pentru controlul manei la morcov, este indicată aplicarea fungicidelor cu spectru larg, cum ar fi Scala. Acesta ajută la prevenirea infecțiilor cauzate de Phytophthora, protejând rădăcinile și reducând riscul de mucegai alb în depozite.

Pătarea bacteriană (Xanthomonas campestris pv. carotae)

Această boală care debutează prin îngălbenirea și piticirea plantelor, urmată de apariția unor pete neregulate, cafenii, pe frunze, și a unor pete alungite, maronii, pe pețiol. Prevenirea implică utilizarea semințelor certificate, evitarea irigării prin aspersiune, asolamentul rațional și aplicarea tratamentelor chimice cu fungicide specifice.

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)

Putregaiul cenușiu al morcovului este o boală frecvent întâlnită la începutul perioadei de depozitare, fiind cauzată de o ciupercă ce supraviețuiește în sol și pe resturile vegetale rămase după recoltare. Boala se manifestă prin leziuni bine definite, de culoare negru-maroniu, localizate pe rădăcini, fără prezența vizibilă a mucegaiului. În condițiile unei păstrări prelungite, riscul apariției și extinderii infecției crește semnificativ.

Infecția debutează în câmp, în perioadele umede din toamnă, când rezistența frunzelor scade. Sporii ajung la rădăcini prin frunze infectate, fie prin contact direct, fie prin sporulație. Rădăcinile recent depozitate prezintă o rezistență mai mare la atac, însă condițiile din spațiul de depozitare, precum umiditatea ridicată și contactul direct între rădăcini, pot favoriza răspândirea bolii. Atacul devine vizibil în special în zona vârfului rădăcinii, iar la temperaturi de aproximativ 5°C pot apărea frunze noi, vulnerabile la infecție.

Pentru prevenirea putregaiului cenușiu, se recomandă recoltarea pe vreme uscată, reducând astfel cantitatea de sol care aderă la rădăcini. De asemenea, recoltarea trebuie realizată cu grijă pentru a evita rănirea rădăcinilor, reducând riscul de infecție.

Cercosporioza morcovului (Cercospora carotae)

Cercosporioza morcovului este o boală fungică cauzată de ciuperca Cercospora carotae, care afectează frunzele plantei, mai ales în condiții de umiditate ridicată și temperaturi cuprinse între 20 și 28°C. Primele semne ale infecției se observă pe frunzele tinere, sub forma unor pete mici, neregulate, care se măresc și se unesc, afectând întreaga frunză. Frunzele atacate se ofilesc și se usucă, ceea ce reduce capacitatea plantei de a efectua fotosinteza. Prevenirea cercosporiozei poate fi realizată prin rotația culturilor, evitarea udării prin stropire și asigurarea unor condiții optime de vegetație pentru morcov.

Înnegrirea rădăcinilor (Chalaropsis thielavioides)

Aceasta este o boală fungică ce afectează în special morcovii depozitați. Infecția se manifestă prin colorarea neagră a rădăcinilor, iar, în cazuri severe, poate duce la descompunerea acestora. Ciuperca se dezvoltă în condiții de umiditate ridicată și temperaturi scăzute, iar impactul asupra calității recoltei poate fi semnificativ. Prevenirea acestei boli se poate realiza prin păstrarea unor condiții optime de depozitare, cu ventilație corespunzătoare și umiditate controlată. De asemenea, rotirea culturilor și utilizarea materialului săditor sănătos sunt măsuri esențiale în combaterea acestei infecții.

Principalii dăunători din culturile de morcovi

Culturile de morcovi se pot confrunta cu o varietate de dăunători care pot afecta sănătatea plantelor și calitatea recoltei. Identificarea corectă a acestora și aplicarea unor soluții de combatere eficiente sunt esențiale pentru protejarea culturii.

Nematodul galicol al rădăcinilor de morcov (Meloidogyne hapla)

Acesta este un dăunător polifag, care afectează mai mult de 350 de specii de plante, inclusiv morcovii. Acesta iernează sub formă de ou în resturile vegetale sau în sol și poate produce una sau două generații pe an. Atacul nematodului duce la ramificarea excesivă a rădăcinii principale, un răspuns de apărare al plantei, care duce la deformări vizibile și scăderea valorii comerciale a rădăcinilor.

Pentru combaterea acestuia, se recomandă rotația culturilor, care ajută la întreruperea ciclului dăunătorului, și dezinfectarea solului cu produse specifice, care reduc populațiile de nematode și protejează viitoarele culturi de morcov, precum Sobek Up.

Limaxul cenușiu (Agriolimax agreste)

Limaxul cenușiu este o specie de limax ce poate cauza pagube semnificative în culturi, datorită comportamentului său polifag. Acesta iernează sub formă de ou sau mai rar ca adult, în sol, în găuri subterane sau crăpături care sunt protejate de îngheț. În această perioadă, limacul intră într-o stare de letargie, în care procesele sale metabolice sunt încetinite. În primăvară, ouăle eclozează, iar melcișorii tineri ating maturitatea la mijlocul lunii iulie. Aceștia se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, iar generația a doua de melcișori apare în a doua jumătate a lunii august. Aceștia se dezvoltă treptat, se împerechează și depun ouăle în octombrie, reîncepând astfel ciclul biologic.

Evoluția embrionară a limaxului este influențată de temperatură și umiditate, durând între două și patru săptămâni. Limaxul este activ în timpul zilei atunci când umiditatea este suficientă, iar în condiții aride, devine nocturn și secretă mult mucus pentru a se proteja de deshidratare. Acesta se hrănește cu o gamă largă de plante, atacând atât organele subterane, cât și cele supraterane ale plantelor. În timpul hrănirii, melcii rod țesuturile vegetale cu ajutorul limbii lor zimțate, iar în zonele afectate pot apărea infecții secundare cauzate de ciuperci sau bacterii.

Musca morcovului (Chamaepsila rosae)

Musca morcovului este un dăunător care provoacă daune semnificative culturii de morcov, având două generații pe an și iernând ca pupă în resturile vegetale de la suprafața solului. Femelele depun ouă în sol, aproape de plante, iar larvele, odată eclozate, pătrund în rădăcini, săpând galerii. Acest atac duce la moartea plantelor sau la dezvoltarea unor rădăcini mici și neconsumabile, iar rănile provocate favorizează instalarea microorganismelor care duc la putrezirea țesuturilor. Prevenirea și combaterea muscului morcovului se realizează prin distrugerea resturilor vegetale după recoltare, eliminarea plantelor atacate și aplicarea de insecticide specifice în timpul vegetației.

Croitorul morcovului și al păstârnacului (Phytoecia icterica)

Acesta este un dăunător care generează o singură generație pe an și iernează ca larvă în rădăcinile plantelor, cum ar fi morcovul și păstârnacul. Femelele depun ouăle în sol, aproape de rădăcini, iar larvele eclozate pătrund în rădăcini, unde sapă galerii în cilindrul central. Ca urmare a atacului, rădăcinile pot putrezi, iar în cazuri severe, recolta poate suferi pierderi semnificative. Prevenirea și combaterea acestui dăunător include strângerea și distrugerea resturilor vegetale după recoltare, rotirea corectă a culturilor și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice pentru a proteja plantațiile.

Molia morcovului (Aethes williana)

Are un ciclu de viață anual, iernând ca larvă matură în sol, în rădăcinile de morcov sau în alte locuri adăpostite. Larvele pătrund în tulpini, sapând galerii în zona coletului și ajung în rădăcini, unde provoacă leziuni. Aceste răni favorizează dezvoltarea agenților patogeni, ceea ce duce la putrezirea rădăcinilor. Prevenirea atacurilor se realizează prin respectarea tehnologiei de cultură, eliminarea umbeliferelor spontane din cultură și din apropiere și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice.

Gărgărița morcovului (Liparus coronatus)

Gărgărița morcovului dezvoltă o generație pe an și iernează ca larvă matură în sol. Adulții depun ponta pe radacini, iar larvele săpa galerii de hranire în acestea. Tesuturile afectate se necrozează, iar rădăcinile își pierd calitatea comercială. Pentru a preveni atacurile, se recomandă rotația culturilor, arătura adâncă, eliminarea plantelor atacate din cultură și aplicarea tratamentelor chimice cu insecticide specifice.

Păduchele verde (Semiaphis dauci)

Aceasta este o specie polifagă care migrează de la o plantă la alta, afectând în special legumele umbelifere, cum sunt morcovii, pătrunjelul și țelina. Insectele se grupează pe partea inferioară a frunzelor, flori sau lăstari tineri, provocând stres plantei prin înțepare și suptul sucului celular. În caz de atac sever, plantele pot muri. Combaterea acestora se realizează prin utilizarea capcanelor atractante și aplicarea tratamentelor cu insecticide specifice, pentru a preveni infestările.

Ploșnița vărgată a umbeliferelor (Graphosoma lineatum) și ploșnița umbeliferelor (Coreus marginatus)

Acestea sunt specii polifage care atacă în mod special morcovul, dar și alte plante din familia umbeliferelor, precum mărarul și pășnacul. Ambele specii iernează ca adulți în frunzișul pădurilor sau pe resturile vegetale și pot cauza daune semnificative, cum ar fi distrugerea lastarilor, avortarea florilor și sistarea semintelor. Combaterea acestora se realizează prin fertilizare echilibrată, distrugerea buruienilor și tratamente chimice cu insecticide specifice.

Concluzii

Identificarea timpurie a bolilor și dăunătorilor, alături de aplicarea unor măsuri preventive și tratamente specifice, contribuie semnificativ la reducerea riscurilor și la menținerea sănătății plantelor. Respectarea tehnologiilor de cultură, rotația culturilor și utilizarea materialului săditor de calitate sunt pași fundamentali în asigurarea unei recolte de morcovi fără probleme.