Bolile piersicului: cum le recunoașteți și care sunt cele mai eficiente tratamente

Bolile care apar la piersic și tratamentele potrivite sunt esențiale de cunoscut pentru orice fermier care vrea o livadă sănătoasă și productivă. Piersicul este o specie sensibilă, iar în absența unor măsuri preventive și respectiv curative, bolile pot compromite atât calitatea fructelor, cât și viitorul pomului. În acest articol vă prezentăm cele mai frecvente boli ale piersicului, vă explicăm cum le recunoașteți ușor din timp și ce tratamente sunt eficiente, cu accent pe produse testate și recomandate pentru condițiile din România.

Cele mai frecvente boli la piersic și simptomele lor

Piersicul este un pom fructifer valoros, dar vulnerabil în fața mai multor boli, mai ales în condiții de umiditate ridicată, variații bruște de temperatură sau lipsa lucrărilor preventive. Recunoașterea timpurie a bolilor și înțelegerea modului în care evoluează sunt esențiale ca să puteți interveni eficient.

Printre cele mai răspândite boli la piersic se numără:

• Monilioza (Monilinia laxa);
• Bășicarea frunzelor (Taphrina deformans);
  Ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila);
• Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter/Agrobacterium tumefaciens);
• Rapănul piersicului (Cladosporium carpophilum/Venturia carpophila);
• Făinarea (Sphaerotheca pannosa var. persicae).

În afară de acestea există și alte boli fungice sau bacteriene care pot afecta piersicul, dar mai rar sau doar în anumite condiții climatice. În cele ce urmează vom detalia fiecare boală în parte, explicând clar simptomele, condițiile de apariție și opțiunile eficiente de tratament.

Monilioza la piersic (Monilinia laxa)

Monilioza este una dintre cele mai periculoase boli ale piersicului, cu efecte vizibile atât asupra producției, cât și asupra sănătății generale a pomului. Este cauzată de ciuperca Monilinia laxa, care afectează florile, lăstarii tineri, ramurile și fructele. 

Simptome: boala produce pete mici, maronii, care se extind pe fructe și le deshidratează, mumificându-le. Florile afectate devin maro și se ofilesc, iar mugurii par mucegăiți.

Condițiile favorizante pentru apariția și răspândirea moniliozei sunt umiditatea ridicată, ploile abundente în perioada de înflorire, rănile (tăieri neprotejate, grindină, dăunători) și densitatea excesivă a coroanei, care reduce circulația aerului.

Ciuperca Monilinia laxa poate rezista în fructele mumificate, în scoarță și muguri mulți ani și poate deveni din nou periculoasă când pomii sunt vulnerabili.

Prevenție și combatere: la intrarea în vegetație se poate folosi Cuproxat Flowable/ Kupferol, când pomii sunt înfloriți se poate interveni cu Alcupral 50 PU sau cu Luna Experience 400 SC, care poate fi aplicat de la înflorire până la începerea coacerii fructelor. 

Pentru mai multe detalii despre monilioză și modul în care se poate combate eficient, vă recomandăm articolul nostru Monilioza – boală cu efecte devastatoare asupra livezilor de pomi fructiferi.

Bășicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans)

Bășicarea frunzelor este una dintre cele mai vizibile și frecvente boli ale piersicului. Cauzată de ciuperca Taphrina deformans, bășicarea afectează în special frunzele tinere, în primele săptămâni după pornirea în vegetație, în condiții de umiditate ridicată și temperaturi de 10–20°C.

Simptome: frunzele se îngroașă, se deformează (se răsucesc, se îngroașă sau se încrețesc) și capătă o culoare roșiatică sau violacee, diferită de verdele normal. Pe măsură ce infecția avansează, frunzele se îngălbenesc, se usucă și cad. Pierderea frunzișului afectează fotosinteza, reducând dezvoltarea lăstarilor și a fructelor în acel sezon și crescând vulnerabilitatea pomului în anii următori.

Similitudini: bășicarea poate fi confundată uneori cu alte boli care afectează frunzele piersicului, precum:

• Ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), care produce găuri circulare, dar fără deformări sau colorare intensă;
• Făinarea, care acoperă frunza cu un praf albicios, fără a produce răsuciri sau îngroșări;
• Deficiențe de microelemente, care pot da colorații sau margini uscate, dar nu duc la aspectul specific de „bășicare”.

Prevenție și combatere: tratamente în timpul perioadei de vegetație cu Merpan 80 WDG, ultima aplicare trebuie făcută cu minimum 28 de zile înainte de recoltare.

Ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila)

O altă boală comună la piersic este ciuruirea frunzelor, provocată de ciuperca Stigmina carpophila. Afectează în special frunzele, dar poate ataca și mugurii sau fructele tinere.

Simptome: manifestarea tipică este apariția pe frunze a unor pete maronii sau roșiatice mici, circulare. Partea afectată se usucă și cade, iar în locul ei rămâne o gaură rotundă. În timp, dacă infecția este severă, frunzele se îngălbenesc în întregime, se ofilesc și cad înainte de vreme.

Similitudini: boala poate fi confundată cu daunele provocate de grindină sau de  insecte minatoare, însă aspectul simetric al găurilor înconjurate de pete brun-roșiatice este caracteristic infecției fungice.

Dacă nu este controlată, ciuruirea slăbește pomul prin pierderea frunzișului, îi afectează mugurii floriferi (care pot rămâne subdezvoltați sau ajung necrozați) și compromite fructele tinere, pe care apar pete închise la culoare sau deformări. 

Atenție! Infecția poate ierna în rămășițele vegetale sau în scoarța fisurată. Măsurile preventive includ strângerea și distrugerea frunzelor căzute, toaletarea pomilor pentru o bună aerisire a coroanei și aplicarea de tratamente fungicide în perioadele-cheie: toamna târziu și primăvara devreme, înainte de înfrunzire. În perioada de vegetație se folosește cu succes Score 250  EC.

Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter)

Cancerul bacterian este cauzat de bacteria Agrobacterium radiobacter (sau Agrobacterium tumefaciens). Boala atacă în principal rădăcinile și baza tulpinii, dar în unele cazuri apare și pe ramuri sau frunze. Evoluția și răspândirea ei sunt dificil de controlat, mai ales în plantațiile tinere.

Simptome: apar tumori (gale) de diferite dimensiuni, la început netede, moi și de culoare deschisă, apoi devin brune sau brun-negricioase, cu un aspect rugos. Galele pot apărea pe rădăcini, colet (baza tulpinii) și mai rar pe alte organe ale plantei. În timp, ele reduc circulația sevei și slăbesc planta, predispunând-o la uscare prematură.

Boala este favorizată de:

• temperaturi moderate (22–30°C) și umiditate atmosferică ridicată (peste 80%);
• răniri provocate de nematozi, insecte, grindină sau lucrări mecanice;
• plantarea în soluri deja contaminate.

Bacteria pătrunde în țesuturi prin răni deschise și poate supraviețui în sol pentru mai mulți ani, ceea ce o face greu de eradicat.

Combaterea cancerului bacterian este în principal preventivă: se recomandă plantarea de material săditor sănătos, evitarea terenurilor contaminate, dezinfectarea uneltelor, aplicarea de produse pe bază de cupru în perioada de repaus vegetativ și îndepărtarea completă a porțiunilor afectate. Zonele curățate se pot acoperi cu mastic cicatrizant, pentru a preveni reinfectarea.

Rapănul piersicului (pătarea cafenie sau uscarea cenușie a piersicului)

Rapănul este o boală fungică frecventă la pomii fructiferi. Este provocată de o ciupercă numită Cladosporium carpophilum (sau Venturia carpophila, Fusicladium amygdali, Fusicladium carpophilum, Megacladosporium carpophilum), care atacă frunzele, lăstarii și mai ales fructele tinere, lăsând urme vizibile și depreciind calitatea recoltei.

Simptome: pe fructe apar pete rotunde de 1,5 – 3 mm de culoare verde-măsliniu, care devin brune sau cenușii, aproape negre, ușor adâncite. Boala afectează concomitent și lăstarii tineri, unde se manifestă prin pete galben-maronii, rotunde, de aproximativ 2 milimetri în diametru, cu margine violacee. Pe măsură ce boala avansează, țesutul afectat ajunge la 3-4 milimetri diametru, devine lemnos, cafeniu, și crapă. Pe frunze, Cladosporium carpophilum produce pete circulare de 6 milimetri diametru, la început verde-pal și apoi maro-galbui, iar zonele grav afectate se desprind, dând aspectul ciuruit. Frunzele puternic atacate cad prematur, provocand defolierea pomului.

Factori favorizanți: Cladosporium carpophilum iernează în zonele pe care le-a infestat cu un an înainte. La pornirea în vegetație a pomilor, la temperaturi de 17 ºC și umiditate care persistă cel puțin o zi pe suprafața rănilor, ciuperca își dezvoltă conidiile, care infestează apoi fructele, lăstarii și frunzele. Răspândirea ciupercii se face prin conidii, care sunt împrăștiate de vânt sau prin picăturile de apă.

Prevenirea rapănului la piersic se bazează pe igienizarea plantației (îndepărtarea fructelor stricate și a ramurilor uscate), aerisirea coroanei și tratamente cu fungicide specifice pe bază de tebuconazol sau difenoconazol.

Făinarea piersicului

Făinarea la piersic este cauzată de ciuperca Sphaerotheca pannosa var. persicae. Afectează în special frunzele și lăstarii tineri, dar poate ataca și fructele în stadiile timpurii de dezvoltare.

Simptome: pe frunze apare în partea inferioară un praf albicios, făinos, iar pe partea superioară o pată gălbuie. Apoi frunzele se încrețesc și se răsucesc, devin maronii și cad. Ramurile atacate rămân subdezvoltate și apoi se usucă. Pe fructe apar pete albicioase, cu aspect de pâslă, care se extind. Fructele tinere sunt cele mai sensibile la atac: rămân mici, crapă și se deformează.

Factori favorizanți:

• umiditate atmosferică ridicată;
• temperaturi între 18 și 25°C;
• densitate mare a coroanei, care limitează circulația aerului.

Conidiile ciupercii se răspândesc rapid prin vânt și precipitații.

Combaterea se face prin tratament cu SULPHUR 80 WG, care este recunoscut pentru eficiența sa contra făinării. 

Combaterea bolilor piersicului și tratamente recomandate

Combaterea bolilor piersicului începe cu prevenția, continuă cu o monitorizare atentă și se bazează pe tratamente adaptate fiecărei etape de dezvoltare a pomului. Aplicarea la timp a tratamentelor este esențială pentru menținerea sănătății pomilor și evitarea pierderilor de producție.

În perioada de repaus vegetativ (toamna târziu și la începutul primăverii) se recomandă tratamente cu produse pe bază de cupru, cum ar fi fungicidul de contact Coprantol Duo.  

În fazele de înmugurire și înflorire tratamentele trebuie adaptate pentru a preveni apariția unor boli ca monilioza, făinarea sau bășicarea frunzelor. Se pot utiliza fungicide sistemice sau de contact cu acțiune specifică, în funcție de riscurile climatice. De exemplu, produsele pe bază de difenoconazol, ciprodinil sau tebuconazol sunt eficiente împotriva moniliozei și făinării.

Pentru o protecție eficientă a frunzelor și fructelor în faza de creștere este importantă alternarea substanțelor active, pentru a preveni apariția rezistenței la fungicide.

Alcedo vă oferă o gamă vastă de produse potrivite. Pentru detalii despre substanțele active, mod de acțiune și compatibilitate cu alte tratamente, consultați catalogul disponibil pe www.alcedo.ro.

Un program fitosanitar bine planificat, completat de măsuri agrotehnice (toaletarea coroanei, eliminarea fructelor mumificate, fertilizare echilibrată), asigură o livadă sănătoasă și productivă pe termen lung.

Care sunt soiurile de piersic cele mai rezistente la boli?

Alegerea unor soiuri de piersic cât mai rezistente la boli este un pas esențial pentru o livadă sănătoasă și eficientă economic, mai ales în zonele cu climat umed sau cu istoric de infecții. 

Printre soiurile aclimatizate care au toleranță crescută la boli se numără Redhaven, Cardinal, Cresthaven, Suncrest, Dixired și Springcrest. Dintre soiurile românești rezistente la bolile comune se remarcă în mod special Superba de toamnă și Herăstrău (care produce piersici turtite).

Este important ca materialul săditor să fie certificat și provenit din pepiniere autorizate, pentru a evita introducerea de viroze sau bacterii care pot compromite plantația încă din primii ani.

În livezile mixte (cu piersic, cais, nectarin) se recomandă alegerea unor soiuri cu perioade de înflorire apropiate, dar cu toleranță comună la boli, pentru a putea sincroniza tratamentele. Atenție și la distanțele de plantare și la expunerea la soare: o bună aerisire reduce riscul de infecții.

Combinația între soiuri bine adaptate local, material săditor certificat și un plan fitosanitar corect vă oferă cele mai bune șanse de a avea o livadă sănătoasă și productivă.

Recomandările Alcedo pentru o livadă de piersici sănătoasă și productivă

O livadă sănătoasă începe cu identificarea corectă a bolilor, urmată de aplicarea tratamentelor potrivite la momentul optim. Fiecare boală are particularitățile ei, iar intervenția eficientă depinde de recunoașterea timpurie a simptomelor și de înțelegerea condițiilor favorizante.

În plus, măsurile preventive bine planificate – alegerea soiurilor rezistente, folosirea de material săditor certificat, menținerea igienei în livadă și aplicarea tratamentelor în momentele-cheie-joacă un rol esențial în menținerea sănătății pe termen lung.

Compania Alcedo vă pune la dispoziție produse fitosanitare eficiente, adaptate cerințelor din teren, precum și consultanță tehnică dedicată. Indiferent dacă aveți o livadă de familie sau o exploatație comercială, este important să construiți un plan de protecție coerent, adaptat condițiilor locale și istoricului fitosanitar.

Cereți sfatul specialiștilor Alcedo pentru soluții personalizate! Vă oferim sprijin complet, de la diagnostic până la aplicarea tratamentelor, pentru ca livada dumneavoastră să rămână viguroasă și productivă în fiecare sezon.