Boli la floarea-soarelui: identificare, prevenție și tratamente eficiente

În toate fazele de vegetație pot apărea boli la floarea-soarelui. Unele simptome sunt ușor de trecut cu vederea în stadiile incipiente, motiv pentru care recunoașterea timpurie și aplicarea tratamentelor potrivite sunt esențiale. În acest articol vă prezentăm detaliat cele mai frecvente boli, modul de apariție și metode eficiente de prevenire și combatere. Veți afla cum influențează clima și tehnologia agricolă apariția bolilor și ce rol are rotația culturilor sau alegerea hibrizilor în reducerea riscurilor. 

Care sunt cele mai frecvente boli la floarea-soarelui?

Floarea-soarelui este o cultură valoroasă, dar expusă la numeroase boli care pot compromite atât calitatea semințelor, cât și nivelul producției. 

Condițiile climatice din România – mai ales primăverile și verile umede – favorizează apariția agenților patogeni, în special dacă nu se respectă rotația culturilor sau dacă nu se aplică la timp tratamentele preventive. Pentru protecția culturii de floarea-soarelui este importantă și erbicidarea specifică.

Cele mai frecvente boli care afectează floarea-soarelui sunt:

• Mana florii-soarelui (Plasmopara halstedii);
• Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum);
• Înnegrirea tulpinilor sau pătarea neagră (Leptosphaeria lindquistii f.c. Phoma macdonaldii);
• Pătarea brună și frângerea tulpinii (Diaporthe helianthi f.c. Phomopsis helianthi);
• Rugina, alternarioza și alte boli secundare.

În continuare vom analiza pe rând fiecare dintre aceste boli și vă vom explica simptomele caracteristice, condițiile de apariție și soluțiile eficiente de prevenire și combatere.

Mana florii-soarelui (Plasmopara halstedii)

Mana, una dintre cele mai periculoase boli la floarea-soarelui, este provocată de agentul patogen Plasmopara halstedii. Boala afectează în special răsărirea și primele stadii de dezvoltare ale plantelor, dar poate avea efecte negative și mai târziu.

Simptomele se manifestă vizibil adesea încă din primele săptămâni de vegetație:

• răsărire slabă sau neuniformă;
• plante pitice, cu creștere lentă și sistem radicular slab dezvoltat;
• decolorări pe frunze, care capătă nuanțe gălbui sau verzui-pal și un puf albicios (miceliu) pe fața inferioară a frunzelor, în condiții de umezeală.

Mana poate distruge complet o cultură dacă infecția are loc devreme și în condiții favorizante.

Principalii factori favorizanți sunt:

• solurile reci și umede în perioada semănatului;
• monocultura (cultivarea repetată a florii-soarelui pe același teren);
• lipsa hibrizilor rezistenți și absența tratamentului semințelor.

Controlul eficient al manei începe cu alegerea hibrizilor rezistenți și tratamentul semințelor cu produse specifice, care pot preveni infecția primară din sol. De asemenea, este importantă respectarea rotației culturilor și evitarea solurilor cu drenaj slab.

Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)

Putregaiul alb este o boală fungică foarte agresivă care afectează floarea-soarelui în diferite stadii de dezvoltare, în special în anii cu umiditate ridicată. Agentul patogen, Sclerotinia sclerotiorum, atacă tulpinile, frunzele și uneori calatidiile (inflorescențele), provocând pierderi semnificative de recoltă.

Simptomele apar de regulă la baza tulpinii sau pe ramificații:

• pete brune, moi, care se extind;
• tulpini înmuiate, cu aspect umed și țesuturi distruse;
• în cazuri avansate se poate simți un miros neplăcut de fermentare, iar în interiorul tulpinii apar scleroții (formațiuni negre, tari), prin care ciuperca iernează în sol.

Factorii de risc majori sunt transmiterea și rezistența agentului patogen. Sclerotinia se transmite prin scleroți care pot rămâne viabili în sol timp de peste 5 ani, ceea ce face ca boala să reapară chiar dacă nu au existat semne vizibile în sezonul anterior. Infecția este favorizată de umiditatea excesivă, densitatea mare la semănat și lipsa rotației culturilor.

Combaterea eficientă a putregaiului alb presupune:

• rotația culturilor (evitarea cultivării repetate a florii-soarelui sau a altor plante sensibile, cum ar fi soia sau rapița);
• alegerea unor hibrizi cu toleranță ridicată;
• tratamente preventive cu fungicide aplicate la închiderea foliară și în faza de înflorire, când planta este cel mai vulnerabilă.

Înnegrirea tulpinilor sau pătarea neagră (Leptosphaeria lindquistii f.c. Phoma macdonaldii)

O boală tot mai frecvent întâlnită la floarea-soarelui în România este înnegrirea tulpinilor (sau pătarea neagră), cauzată de ciuperca Leptosphaeria lindquistii (în forma asexuată Phoma macdonaldii). Boala afectează în special tulpinile, dar poate ataca și frunzele, pețiolurile și uneori capitulele.

Simptomele caracteristice apar începând din faza de 6–8 frunze și pot fi recunoscute ușor:

• pete brun-negricioase pe tulpină, adesea alungite, cu margini difuze;
• unele porțiuni ale tulpinii se înnegresc și se usucă, pierzându-și elasticitatea;
• în cazul unei infecții severe, tulpina crapă sau se frânge înainte de maturitate.

Boala este periculoasă deoarece afectează circulația sevei și stabilitatea mecanică a plantei, cu impact direct asupra umplerii semințelor și recoltei finale.

Agentul patogen se transmite prin semințe infectate și resturi vegetale contaminate din sol. Sporii pot rezista peste iarnă și infectează culturile în condiții de umiditate ridicată și temperaturi moderate (18–25°C).

Măsuri de prevenție: 

• utilizarea de semințe tratate și certificate;
• respectarea rotației culturilor (pauză de cel puțin 4 ani între culturile de floarea-soarelui);
• aplicarea de fungicide în stadii timpurii, în special dacă au fost observate infecții în anii anteriori.

Pătarea brună și frângerea tulpinilor (Diaporthe helianthi f.c. Phomopsis helianthi)

Este una dintre cele mai dăunătoare boli pentru floarea-soarelui și se manifestă în stadiile avansate de vegetație. Agentul patogen Diaporthe helianthi (în forma asexuată Phomopsis helianthi) atacă în special tulpinile, dar poate afecta și frunzele, pețiolurile și inflorescențele.

Simptomele încep să apară în perioada de înflorire și maturare:

• pete brun-cenușii, alungite, în general pe partea inferioară a tulpinii;
• porțiunile afectate devin casante, iar țesuturile se degradează rapid;
• în cazuri severe, tulpinile se frâng la vânt sau sub greutatea calatidiilor înainte de recoltat.

Boala reduce atât stabilitatea mecanică a plantei, cât și capacitatea ei de nutriție și umplerea semințelor, ceea cauzează pierderi de producție.

Factori favorizanți:

• umiditate ridicată și ploi frecvente în perioada de înflorire;
• monocultură și resturi vegetale infectate rămase pe sol;
• densitate mare la semănat, care reduce circulația aerului în lan.

Pentru combatere eficientă se recomandă:

• rotația culturilor și distrugerea resturilor vegetale după recoltare;
• alegerea hibrizilor cu toleranță ridicată;
• tratamente cu fungicide aplicate în fenofazele critice (formarea calatidiului – începutul înfloririi), în funcție de condițiile meteo.

Rugina, alternarioza și alte boli secundare

Pe lângă bolile majore ale florii-soarelui există o serie de boli secundare care pot afecta cultura în anumite condiții climatice sau tehnologice, mai ales dacă nu sunt aplicate măsuri preventive. Chiar dacă au de obicei un impact localizat, în prezența factorilor de risc specifici pot duce la pierderi semnificative de recoltă.

Rugina (Puccinia helianthi)

• Simptome: pustule (bășici) mici, portocalii-brune, pe fața inferioară a frunzelor, începând cu cele de la baza plantei.
• Factori de risc: umiditate atmosferică ridicată, lipsa rotației culturilor, densitate mare.
• Efecte: reducerea capacității plantei de a se hrăni și de a umple semințele corespunzător (ca urmare a scăderii suprafețelor de frunze sănătoase), maturare forțată, pierderi de producție în zonele puternic afectate.

Alternarioza (Alternaria helianthi)

• Simptome: pete brune de forma unor cercuri concentrice pe frunze, mai rar pe calatidii.
• Factori de risc: temperaturi de 25–30°C și umiditate crescută.
• Efecte: defoliere prematură, ceea ce duce la reducerea fotosintezei și afectarea umplerii semințelor.

Făinarea (Erysiphe cichoracearum)

• Simptome: o peliculă albă, prăfoasă, pe partea superioară a frunzelor, ulterior și pe tulpini.
• Factori de risc: fluctuații de temperatură, secetă atmosferică combinată cu rouă dimineața.
• Efecte: slăbirea generală a plantei, deficiențe de creștere, sensibilitate la alte boli.

Septorioza (Septoria helianthi)

• Simptome: pete brune neregulate cu margini galbene pe frunze, uneori însoțite de perforații.
• Factori de risc: culturi cu plante prea dese, lipsa tratamentelor, umiditate.
• Efecte: defoliere parțială, afectarea dezvoltării inflorescenței.

Ofilirea vasculară (Fusarium spp. și Verticillium spp.)

• Simptome: plante ofilite, frunze arse pe margini, brunificarea vaselor în tulpină (vizibilă la secționare).
• Factori de risc: soluri infectate, monocultură, stres hidric provocat de secetă.
• Efecte: pierderi izolate sau extinse în funcție de amploarea infecției; plantele rămân mici, sterile.

Prevenția acestor boli implică respectarea rotației culturilor, alegerea hibrizilor adaptați zonei, tratamente fitosanitare bine planificate și monitorizarea atentă a simptomelor în lan.

Cum prevenim și tratăm bolile la floarea-soarelui?

Bolile florii-soarelui pot fi ținute sub control dacă se aplică un plan coerent, care combină măsuri agrotehnice, genetice și fitosanitare. O cultură sănătoasă începe cu prevenția, dar trebuie susținută prin tratamente aplicate la momentul potrivit.

Măsuri preventive esențiale

Prevenția trebuie să înceapă din toamnă, cu planificarea atentă a asolamentului. Rotația culturilor (pauză de minimum 4 ani între două culturi de floarea-soarelui) reduce semnificativ riscul de transmitere a bolilor prin sol.

O altă măsură importantă este igiena fitosanitară: distrugerea resturilor vegetale infectate, evitarea semănatului pe terenuri unde au fost probleme în anii anteriori și dezinfectarea utilajelor.

Semănatul la timp, în soluri cu temperaturi de cel puțin 8°C și cu umiditate echilibrată, ajută planta să pornească rapid și să reziste mai bine agenților patogeni.

Tratamente fitosanitare și fungicide recomandate

Tratamentele cu fungicide sistemice și de contact sunt esențiale în perioadele de risc ridicat, mai ales în fazele de 4–6 frunze, formarea calatidiului și înflorire. Produse cu substanțe active precum tebuconazol, azoxistrobin sau protioconazol oferă protecție eficientă împotriva bolilor foliare și ale tulpinii.

Alegerea hibridului potrivit este prima linie de apărare

Toleranța genetică la boli este esențială într-un context climatic tot mai imprevizibil. Alegerea unui hibrid cu rezistență ridicată la mană, putregaiul alb, patarea bruna si frangerea tulpinilor,  reduce considerabil necesarul de intervenții curative. 

Vă recomandăm hibridul de floarea-soarelui cu tehnologie Express RGT INTERSTELLAR SU, care o reziliență deosebită și prezintă avantaje deosebite. 

Găsiți numeroase alte opțiuni excelente în catalogul nostru, la secțiunea semințe de floarea-soarelui.

Lupoaia (Orobanche cumana) – o amenințare invizibilă pentru cultura ta de floarea-soarelui

Lupoaia florii-soarelui (Orobanche cumana) este una dintre cele mai periculoase plante parazite întâlnite în culturile din România, cu precădere în sudul și sud-estul țării. Parazitul se fixează pe rădăcina plantei-gazdă și extrage apă și substanțe nutritive, slăbind planta fără a produce semne la suprafață în fazele timpurii.

Simptomele apar adesea când deja e prea târziu: plante slăbite, cu frunze mici, îngălbenite, flori subdezvoltate și scăderi dramatice de producție. Lupoaia nu poate fi combătută eficient prin tratamente clasice; de aceea, prevenția este esențială: alegerea de hibrizi toleranți genetic, rotația culturilor și evitarea terenurilor infestate.

Pentru detalii despre prevenție, identificarea simptomelor și combaterea bolii, citiți articolul nostru Lupoaia florii-soarelui – una dintre cele mai temute plante parazite.

Recomandările Alcedo pentru o cultură sănătoasă și productivă

Pentru a menține cultura de floarea-soarelui sănătoasă și performantă, este important să respectați câteva principii de bază, verificate în practică:

1) Aplicați măsuri preventive
Respectați rotația culturilor, evitați semănatul repetat pe același teren și mențineți igiena fitosanitară: distrugerea resturilor vegetale, alegerea momentului potrivit pentru semănat și evitarea terenurilor cu istoric de boli.

2) Interveniți la timp cu tratamente fitosanitare
Folosiți fungicide adecvate, sistemice sau de contact, în funcție de stadiul de dezvoltare al plantei și condițiile meteo. Urmăriți cu atenție fazele de risc: la 4-6 frunze, la apariția calatidiului, la înflorire.

3) Alegeți hibrizi cu toleranță ridicată la boli
Hibrizii performanți reprezintă prima linie de apărare împotriva manei, putregaiului alb, patarea bruna si frangerea tulpinilor și altor agenți patogeni. Alegerea materialului genetic potrivit reduce nevoia de intervenții ulterioare și oferă stabilitate producției.

Descoperiți toate semințele iscusite și tratamentele eficiente pentru culturile de floarea-soarelui din portofoliul Alcedo. Veți găsi toate informațiile necesare ca să alegeți cele mai bune variante adaptate zonei, solului și riscurilor fitosanitare specifice fiecărei exploatații. Iar dacă aveți întrebări, specialiștii noștri vă îndrumă cu plăcere.