Principalii dăunători la prun - metode eficiente de combatere

Prunul, un pom îndrăgit pentru fructele sale, poate deveni rapid vulnerabil la o serie de dăunători, mai ales dacă nu este protejat corespunzător. Printre aceștia se numără viermele prunului, păduchele țestos și viespea neagră, care pot afecta în mod direct fructele, lucru care compromite aspectul, gustul și calitatea acestora.

Controlul eficient al dăunătorilor presupune nu doar cunoaștere fiecăruit tip de atac, ci și aplicarea unor soluții bine adaptate, începând de la metode preventive, cum ar fi igiena livezii și rotația culturilor, până la tratamente specifice pentru fiecare dăunător.

În acest articol, vei descoperi toate tipurile de dăunători și care sunt modalitățile eficiente de combatere a acestora.

Dăunătorii prunului

Dăunătorii prunului reprezintă o provocare serioasă pentru fermieri, deoarece aceștia pot afecta atât pomii, cât și recolta. Combaterea acestor dăunători necesită măsuri preventive și tratamente specifice, inclusiv alternarea produselor fitosanitare pentru a preveni rezistența. Iată câțiva dintre principalii dăunători și cum îi poți combate eficient.

Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.)

Viermele prunelor (Cydia funebrana Tr.) reprezintă o amenințare majoră pentru culturile de prun, având un impact considerabil asupra producției, în special în plantațiile neprotejate, unde rata de atac poate atinge 70-80%.

Dăunătorul iernează în stadiu de larvă, în coconi mătăsoși bine camuflați sub scoarța exfoliată a pomilor sau sub frunzele căzute, și dezvoltă în mod obișnuit două generații pe an. Larvele atacă fructele atât în faza verde, cât și în cea coaptă, iar simptomele infestării includ oprirea creșterii, o tentă violacee a fructelor și căderea prematură. Prezența scurgerilor gomoase pe suprafața acestora confirmă atacul și necesitatea intervenției.

Combaterea viermelui prunelor se realizează prin monitorizarea atentă cu capcane de feromoni tip „Atrafun”, utilizate pentru avertizarea momentului optim al tratamentelor fitosanitare. Intervențiile chimice sunt recomandate doar la depășirea pragului economic de dăunare (PED), stabilit specific pentru fiecare generație a insectei.

Viespea neagră a prunului – Hoplocampa minuta Christ.

Aceasta iernează sub coroana pomilor, în stadiul de larvă matură, la adâncimi de doar 2-18 cm în sol, protejată într-un cocon. În fiecare an, acest dăunător dezvoltă o singură generație, iar larvele sale sunt specializate în a se hrăni exclusiv cu fructele de prun. La început, acestea consumă sâmburii cruzi, apoi pulpa din jurul acestora, trecând de la un fruct la altul și distrugând astfel 3-6 prune până la completa lor dezvoltare. Semnele atacului viespei sunt vizibile pe fructele infestate, care prezintă orificii rotunde de culoare negru-violacee, acoperite de exudații gomoase și particule negricioase. Fructele atacate rămân mici, verzi și cad înainte de a ajunge la maturitate. Combaterea viespei negre a prunului poate include arături adânci în toamnă și primăvară, pentru a distruge coconii din sol, dar și colectarea și eliminarea fructelor infestate înainte de ieșirea larvelor. Un singur tratament fitosanitar, aplicat când 10-15% din flori își scutură petalele, este de obicei eficient.

Acarianul galicol al prunului – Acalitus phloeocoptes Nal.

Acarianul galicol al prunului, un dăunător minuscul dar cu impact mare asupra pomilor, își petrece iarna în stadiul de femelă în galele formate la baza lăstarilor și mugurilor. Pe parcursul unui an, acest acarian dezvoltă până la cinci generații, având un mod de atac bine stabilit. În lunile aprilie și mai, femelele ies din gale și se mută pe lăstarii tineri, unde încep să se hrănească. Atacul acestor acarieni creează inițial mici excrescențe galbene, sferice și de 1-3 mm diametru. Pe măsură ce infestarea progresează, galele devin mai mari, căpătând o nuanță roșie-violacee și, spre toamnă, ajung să imite culoarea scoarței. Aceste gale se așază inelar, împiedicând circulația normală a sevei la nivelul mugurilor, ceea ce duce la stagnarea creșterii lăstarilor și chiar uscarea acestora. În plus, florile avortează, iar fructele rămân nedezvoltate. Combaterea acarianului începe cu tăierea lăstarilor afectați în perioada de iarnă sau primăvara devreme, înainte de migrarea femelelor, asigurând o reducere semnificativă a rezervelor biologice. În plus, se recomandă 1-2 tratamente chimice în aprilie-mai, la începutul sezonului de migrare, pentru a controla eficient populația de acarieni și a proteja sănătatea pomilor.

Viespea sâmburilor de prun – Eurytoma schreineri Schr.

Viespea sâmburilor de prun este unul dintre cei mai problematici dăunători pentru livezile de pruni, iar pagubele cauzate pot ajunge chiar la 90% din recoltă. În timpul iernii, larvele iernează în sâmburii fructelor atacate, iar o singură generație se dezvoltă anual. Zborul maxim al adulților, observat în a doua și a treia decadă a lunii mai, coincide cu desprinderea caliciului, un moment crucial pentru fermieri. Femelele își depun ouăle în sâmburele fructelor verzi abia legate, unde larvele cresc și consumă miezul complet. De obicei, doar o larvă se dezvoltă într-un fruct, care inițial nu prezintă semne vizibile de infestare. Începând cu sfârșitul lunii iunie, prunele infestate se disting printr-o dezvoltare întârziată, o colorare clorotică cu tentă violacee și o asimetrie ușoară. Fructele cad prematur, se zbârcesc, se mumifică și în final putrezesc. Pentru combatere eficientă, specialiștii recomandă 2-3 tratamente fitosanitare aplicate la avertizare, primul fiind esențial când viespile sapă orificiul de ieșire, iar următoarele la 6-10 zile, corespunzător cu perioada de apariție a adulților.

Molia orientală a fructelor (Grapholita molesta)

Această insectă dăunătoare, cu 3-4 generații pe an, iernează ca larvă într-un cocon matasos, ascuns în crăpăturile scoarței, unde se protejează de condițiile meteorologice. Atacul lor începe cu larvele primelor generații, care se hrănesc din lastarii tineri, provocând daune considerabile livezilor nou înființate și pepinierelor. De-a lungul sezonului, larvele generațiilor III și IV se îndreaptă spre fructe, infiltrându-se prin zona coditei sau vârful acestora și formând galerii neregulate în jurul sâmburelui. Acest proces duce la stagnarea creșterii fructelor, care pot putrezi și cădea prematur. În România, zborul masiv al adulților este observat în perioadele 20-30 mai, 10-20 iunie, 20-30 iulie și 1-10 septembrie, marcând momente cruciale pentru monitorizarea și gestionarea acestei dăunători.

Afidele – Păduchele cenușiu al prunului – Hyalopterus pruni Geoffr.

Afidele, în special păduchele cenușiu al prunului (Hyalopterus pruni), reprezintă o provocare majoră pentru cultivatorii de pruni din România. Aceste insecte mici, cu o lungime de doar 2-2,4 mm, se caracterizează printr-un corp alungit, verde-gălbui, acoperit cu o secreție cerată care le conferă un aspect distinct. În calitate de vectori ai virozelor, cel mai semnificativ fiind virusul plum-pox, afidele pot cauza pagube severe, afectând dezvoltarea normală a plantelor. De obicei, aceste insecte formează colonii compacte pe frunzele și lăstarii prunului, provocând curbarea frunzelor și colorarea acestora în nuanțe de verde deschis cu accente cenușii. Cele mai vulnerabile soiuri, precum Tuleu și d’Ager, sunt adesea vizate de aceste infestări. De asemenea, dejecțiile zaharoase, cunoscute sub denumirea de „rouă de miere”, favorizează apariția fumaginei, un fung care împiedică fotosinteza. Combaterea chimică a paduchelui cenusiu este esențială, iar tratamentele fitosanitare trebuie aplicate prompt, la primele semne de infestare, pentru a proteja sănătatea pomilor și a asigura o recoltă bogată.

Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

Păduchele din San Jose este o insectă polifagă temută de grădinari și horticultori, având capacitatea de a ataca peste 200 de specii de plante. Această specie prezintă între 1 și 3 generații pe an și, în timpul iernii, se refugiază ca larvă pe scoarța plantelor afectate. Femelele și larvele migrează pe toate părțile plantelor, inclusiv pe fructe, alimentându-se cu sucul celular al acestora, ceea ce duce la o scădere semnificativă a sănătății plantelor. Atunci când infestarea devine masivă, scuturile protectoare ale acestor insecte se suprapun, provocând sufocarea pomilor și blocându-le astfel creșterea. De cele mai multe ori, arborii afectați ajung să stagneze, iar după 2-3 ani, în cazul unor atacuri repetate, se pot usca complet. Din fericire, există metode eficiente de combatere a acestora: aplicarea tratamentelor specifice în perioada de repaus vegetativ, curățarea ramurilor cu o perie aspră și utilizarea insecticidelor adecvate.

Păduchele sferic al prunului

Păduchele sferic al prunului, cunoscut sub denumirea științifică Sphaerolecanium prunastri, reprezintă o provocare majoră pentru cultivatorii de pruni. Acest dăunător are o singură generație pe an și iernează în stadiul de larvă pe scoarța ramurilor. Femelele și larvele se hrănesc cu seva pomilor, ceea ce duce la slăbirea și uscarea acestora. Atacul lor poate compromite sănătatea întregului pom, afectând nu doar producția de fructe, ci și vitalitatea plantelor.

Păduchele țestos al prunului (Parthenolecanium corni)

Femela acestui dăunător are un corp oval, bombat, de 4-6 mm lungime și 2-4 mm lățime, având o colorare brun-roscata distinctivă, cu dungi mai închise și o carena mediană proeminentă. Acest dăunător își duce viața pe ramurile și tulpinile prunilor, hibernând sub frunzele căzute, iar ciclicitatea sa anuală aduce o provocare constantă pentru grădinari. După împerechere, la mijlocul lunii mai, femelele depun ouă, iar larvele apar din a doua decada a lunii iunie. Aceste larve migrează pe partea inferioară a frunzelor, fixându-se de-a lungul nervurii principale pentru a înțepe și a suge seva, provocând astfel deteriorarea plantelor.

Atacul acestui paduche testos duce la o serie de probleme pentru livezi. Frunzele afectate se etiolează și cad în masă, reducând semnificativ recolta anuală. În plus, pomii neîngrijiți pot suferi o uscare prematură, ceea ce accentuează importanța unei monitorizări atente. Dejecțiile dulci ale acestui dăunător acoperă părțile atacate, favorizând dezvoltarea fumaginei, o ciupercă care interferează cu procesele fiziologice ale plantelor. Această combinație de efecte negative subliniază necesitatea unei strategii eficiente de control.

Omida păroasă a prunului (Hyphantria cunea)

Această insectă polifagă se reproduce de două ori pe an, având o capacitate remarcabilă de a se adapta și de a supraviețui. Femelele depun între 900 și 1.000 de ouă pe partea inferioară a frunzelor, iar larvele, cu o lungime de aproximativ 3 cm, se hrănesc cu frunzele, consumându-le rapid și lăsându-le deteriorate. Atacurile masive de omizi păroase nu doar că afectează aspectul plantei, dar pot conduce și la o scădere semnificativă a producției de fructe, debilitând pomii fructiferi sau arborii ornamentali.

Omida păroasă iernează în sol sau în crăpăturile scoarței, ceea ce îi conferă o capacitate de supraviețuire remarcabilă în condiții nefavorabile. Ciclul de viață include stadii critice: ouăle eclozează în 5-15 zile, urmate de larvele care se dezvoltă timp de 20-40 de zile, și, în cele din urmă, pupilele, care se transformă în fluturi în 10-15 zile. Această efervescență biologică face ca gestionarea infestărilor să fie esențială pentru sănătatea livezilor.

Soluții pentru a preveni apariția dăunătorilor prunului

Prevenirea apariției dăunătorilor prunului este esențială pentru a asigura sănătatea livezii și pentru a obține recolte bogate. Un prim pas eficient este efectuarea arăturilor adânci în toamnă și primăvară. Aceasta ajută la distrugerea coconilor care iernează în sol, reducând astfel numărul dăunătorilor care își reiau activitatea odată cu încălzirea vremii. În plus, este crucial să strângem și să distrugem fructele infestate înainte ca larvele să iasă, prevenind răspândirea lor. Tăierea lăstarilor afectați devreme, înainte ca femelele dăunătorilor să migreze, poate face o mare diferență. Este important ca lăstarii infestați să fie adunați și arși, pentru a elimina orice risc de infestare ulterioară. Utilizarea capcanelor poate ajuta, de asemenea, la monitorizarea și capturarea dăunătorilor înainte ca aceștia să devină o problemă majoră. De asemenea, evitarea recoltării ramurilor altoi din livezile afectate este o măsură preventivă importantă. Nu în ultimul rând, săpatul solului din jurul pomilor este o metodă eficientă pentru a scoate la suprafață coconii și a-i expune la temperaturi nefavorabile, contribuind astfel la reducerea populației de dăunători.

Concluzii

Dăunătorii prunului pot cauza daune semnificative atât recoltei, cât și pomilor. Există numeroase metode de prevenire a apariției acestor dăunători. Cu toate acestea, în cazul în care aceștia își fac apariția, este indicat să se utilizeze tratamente cu insecticide variate, care să asigure eliminarea completă a dăunătorilor prunului și protejarea livezii.